Iarba NU e mai verde în curtea vecinului, iar asumarea necesită înțelegere și responsabilizare.

Pentru 2021 mi-am propus ţinte mici, pe termen lung, pe care nu le-am notat nicăieri (poate era indicat). Ei bine, ţintele astea sunt mai degrabă legate de mine, personal şi profesional. Pentru că suntem pe final de Ianuarie, am făcut o scurtă revizie a lor şi mă mănâncă degetele să scriu despre una dintre ele. Şi anume, despre asumarea acțiunilor și a consecințelor acestora . Adică să îmi asum cine sunt, ce fac, ce zic, în fiecare zi. Să îmi asum că mă pricep la anumite lucruri, dar nu la toate şi că e ok să greşesc, cât timp învăţ ceva. 

De ce simt nevoia să-mi asum mai mult ?

Ok, nu e vorba că nu îmi asumam până acum acţiunile sau vorbele. Aş spune că sunt o “femeie asumată” deşi sintagma este una eronată (îţi povestesc la final de ce) , dar ca orice alt român/om, m-am trezit deseori anul trecut că primul instinct în caz de eşec a fost să “arunc pisica moartă în curtea vecinului ”. A doua jumătate a lui 2020 a fost mai pe introspecţie, pe terapie şi studiu comportamental. Psihologic vorbind, lipsa de asumare aduce cu ea pierderea sentimentului de putere și control în propria viață. Când nu-ți asumi lucruri îți declari, de fapt, neputința. Când spui „nu a fost vina mea, ci a altora“, asta înseamnă că eu nu contez și nu aș fi putut să fac nimic. Așa se construiește mentalitatea de victimă. 

Deci, în 2021, no more victimizare, hai cu asumarea :). 

Iarba e mai verde peste drum şi cealaltă coadă se mişcă mereu mai repede… sau nu?

Am dat zilele trecute peste o adaptare, sau mai degrabă, o îmbunătăţire a renumitului citat ” Iarba din curtea vecinului este întotdeauna mai verde”. Neil Barringham a spus foarte fain într-o discuţie cu şi despre relaţii, că “Iarba e mai verde acolo unde e udată” (sună mai poetic, în varianta originală EN)

“The grass is greener where you water it.”

Ne judecăm aspru, ne spunem vorbe de ocară şi ne facem procese de conştiinţă crezând că toţi cei din jur o duc mai bine. Că iarba lor e mai verde. Că au mai mult noroc. Că se descurcă mai bine. Câştigă mai mulţi bani. Sunt mai slabi, mai frumoşi, mai fericiţi, mai mai mai. Sunt convinsă că şi tu ai gândit măcar o dată asta cu privire la o altă persoană şi e ok. Stă în puterea noastră să ne schimbăm mentalitatea. Să ne punem pe noi în centrul acţiunii, să ne asumăm (cred că devine cuvântul preferat al lunii Februarie, pentru Ianuarie a fost “năstruşnic”).

Deci hai să ne mutăm atenţia pe obiectivele noastre. Să ne imaginăm ce putem face în fiecare zi pentru a atinge acele ţinte şi să ne punem în poziţia de a face. Schimbând focusul de la ceilalţi la noi, ne asumăm responsabilitățile și consecințele propriilor acțiuni şi nu ne mai gândim la iarba verde a vecinului. Ne gândim la ce avem nevoie pentru a avea grijă de a noastră. Apă. Sol bun. Fertilizator. Nutrienţi. 

Asumarea, precum succesul, este un lucru care nu apare peste noapte. Se construieşte pas cu pas, cu multă răbdare, în fiecare zi, în fiecare oră.  You might fail, sometimes. You will learn, everytime.

“Asumarea este un act de înțelegere și responsabilizare”

Din perspectivă psihologică, ce înseamnă asumarea?

Asumarea este un termen larg, care suportă definiții contextuale. Este o atitudine care presupune atribuirea corectă a cauzelor și responsabilității pentru o situație, de obicei negativă. Ca atitudine, asumarea este 100% achiziționată și depinde de ce, cum și în ce context am învățat despre consecințe, responsabilitate, vinovăție, rușine, reparație și vindecare.

Când este vorba despre o situație, un rezultat sau un eșec din istoria personală, a‑ți asuma ceea ce s-a întâmplat înseamnă, într-o primă etapă, să recunoști rolul pe care l-ai jucat în momentul respectiv, să fii onest fără să justifici, să admiți că n‑ai știut, n-ai putut sau n-ai ales să faci mai bine.

Cea de a doua etapă a asumării este aceea în care faci toate eforturile să‑ți dovedești capacitatea, responsabilitatea de a repara, de a remedia sau de a suporta consecințele care decurg din respectivul moment. Privită astfel, asumarea este un act de înțelegere și responsabilizare.

Mi-au plăcut enorm vorbele Zenobiei Niculita, Psiholog & Psihoterapeut. Şi cred că oferă o perspectivă foarte interesantă asupra mentalităţii de victimă şi a nevoii de asumare a individului. Un interviu foarte fain pe subiect, aici link

Nu-mi fac iluzii că ceea ce am scris mai sus e de domeniul “breaking news” şi că habar nu aveai despre ce e vorba.Sper totuși să te încurajeze să nu te mai compari cu alţii, să nu te mai uiţi peste gard, ci să priveşti la tine. Să te apreciezi, să te încurajezi, să te lauzi. Şi să îţi asumi. Schimbarea vine din interior şi îşi garantez că cineva se gândeşte că “your grass is greener”.

Dacă ai ajuns până aici, wow, mulţumesc, mersi, tulai doamne. Nu te-am plictisit deja? Mai am un pic şi gata 😀

Închei imediat ce:

• las câteva surse aici:  https://www.dianasoare.com/despre-mine/, https://dilemaveche.ro/sectiune/societate/articol/asumarea-raspunderii-ca-mod-de-viata-interviu-cu-zenobia-niculita care m-au ajutat să tastez articolul prezent.
• îmi omorez promisiunea cu privire la sintagma “femeie asumată” pe care o folosesc uneori, în limbajul uzual, pentru că I <3 romengleza.. ”Femeia poate fi în multe feluri: frumoasă, senzuală, iubitoare, melancolică, dispreţuitoare, geloasă, înaltă, distinsă, pricepută, supărată, bondoacă, delicată, şleampătă, fericită, zveltă, agilă,(..). Există sute de atribute pe care i le putem alipi – ca, de altfel, şi bărbatului. În schimb, „femeia asumată” e o găselniţă de prost gust semantic. O fomulă nefericită, care îţi evocă o persoană pe care trebuie s-o cari în spinare până la sfârşitul zilelor. Adică exact contrariul femeii independente sau pe picioarele ei la care se vor fi gândit cei care au scornit această sintagmă.” Sursa

Gata. Done. Ultimul cuvânt e al 1000-lea.

Mulțumesc. Îmbrățișări virtuale,

Alexandra 

De ce un ” side job” ? | ADA

O întrebare pe care am primit-o de mai multe ori în aceste prime zile ale lui 2021. Therefore, m-am gândit că ar fi util să pun şi pe ecran ce stă în spatele deciziei de a crea ADA, pe lângă obiectivul ei central (#smallbusinesscare).

Scurt istoric educaţional

→ am încercat profilul real (mate-info în liceu, ugh) mai degrabă ca să mă conving că nu-i de mine, dar mi-a fost de mare ajutor din punct de vedere analitic. Nu ştiu cum să rezolv o integrală sau să programez o aplicaţie, dar pot aborda o situaţie sistematic, să caut soluţii. Să emit ipoteze pe care apoi să le demonstrez. Am terminat o facultate în domeniul Ştiinţelor Economice cu master aplicat pe Marketing şi Promovare. Aici am simţit că mă regăsesc.

Scurt istoric carieră

→am avut diverse part-time jobs până în 2014, de când fac parte dintr-o multinaţională. Şi-mi place. Am pornit cu un internship din primul an de facultate (Mersi, Ana-pentru încredere) în poziţia de Asistent PR şi COM. O parte din ce am învăţat în facultate, am aplicat la job. O împletire faină, care mi-a adus multe beneficii, uneori şi mari dureri de cap, dar care mi-a confirmat ce intuiam de mult timp: că-mi place să scriu, să creez, să mă regăsesc printre oameni, să coordonez, să ajut.

Fastforward, 6 ani mai târziu, în 2020 am simţit nevoia de a mă dezvolta profesional, pe lângă ceea ce fac deja la birou. Aveam nevoie de ceva care să-mi abată atenţia de la tot ceea ce a adunat 2020 cu privire la sănătatea mentală şi emoţională. Am descoperit o oportunitate fără să o caut şi ” I grabbed it”.

Deci, “de ce un side job”?

Pentru că descopăr:

•  pârghiile potrivite pentru dezvoltare (personală şi profesională) – fiecare cuvânt scris, afiş făcut, text redactat, campanie implementată, carte citită, IGTV urmărit, etc, se adaugă la ceea ce ştiu deja. Mai pun o cărămidă la cine sunt. Sunt autodidactă, curioasă din fire şi convinsă că învăţarea continuă e cheia succesului – orice ar însemna acesta pentru tine. 
• ce mă motivează în diferite circumstanţe– cum trec de la dorinţă la acţiune şi care sunt mijloacele prin care reuşesc ceea ce mi-am propus;
• ce mă pasionează. Asta nu înseamnă că activitatea din ADA nu presupune multă muncă şi studiu. Dar e nevoie şi de un pic de pasiune pentru a duce un side job. Altfel, poate deveni frustrare, iar echilibrul dintre job-ul de zi cu zi, viaţa personală şi proiectele adiacente se duce pe apa sâmbetei. 
• cum să fac (aproape) suficienţi bani pentru a îi reinvesti şi a o lua de la capăt cu primul punct: dezvoltarea. Programele de editare, fotografiile licenţiate, cafelele băute, cursurile urmate, cărţile cumpărate, evenimentele la care particip, toate sunt suportate de proiectele din ADA.

Cam asta ar fi, pe scurt, de ce un side job. Pentru că am vrut şi am decis să acţionez. Pentru că..why not? ADA e încă în dezvoltare, dar ştiu de ce, pentru ce şi cum. Mai am nevoie doar de timp, energie şi un pic de creativitate.

⇒Dacă te gândeşti să faci pasul ăsta şi ai vrea să povesteşti cu cineva, scrie-mi. Nu am vreo soluţie magică, ceva reţetă a succesului peste noapte, dar sunt aici oricând pentru o conversaţie şi o vorbă bună.

⇒Dacă ai sfaturi sau experienţe legate de acest subiect, share them în comentarii, nu se ştie niciodată cum şi cui sunt de folos 🙂

Mersi fain,

Alexandra | @adaonline.ro

De la corporatist la freelancer e o călătorie începută de multă vreme, fără să ştiu. Dar despre asta în altă parte.

Aici despre ADA.

Ideea ADA (Alexandra Digital Advertising) s-a ivit în toiul pandemiei de #covid19, când am sesizat că business-urile locale fără prezență în online sau cu prezență minimă spre scăzută au nevoie de sprijin și încurajare să descopere pârghiile și avantajele “of being online”.

În Mai era doar un gând trecător, un “ce ar fi dacă”. În iunie s-a conturat o idee, când am început să notez pe ici colo strategii simple, basic pentru mici antreprenori locali, ale căror servicii nu se puteau comercializa online, dar care au înțeles importanța prezenței în mediul virtual sub diverse forme (profil social media, Google MyBusiness, website, etc).

În Noiembrie se calcă în picioare orice frică și “dar dacă..” și apare oficial ADA. Gata să traducă în grafică și texte pasiunea și valorile care stau la baza fiecărui business. Cu grijă, atenție și interes pentru omul/echipa din spatele companiei, vreau sa ofer mai mult decât reclamă prin servicii de consultanță pentru identitate de marcă (brand identity), grafică și strategii de promovare.

Zile inspirate și creative, orice ai face :)
Alexandra